Cei doi prieteni..

           Se spune ca odata , intr-o vara nespus de fierbinte si secetoasa, doi prieteni strabateau impreuna desertul . Ca sa le treaca vremea mai repede, povesteau vrute si nevrute si , cum nu rareori se intampla, la un moment dat au ajuns sa se certe, iar unul dintre ei l-a lovit pe celalat peste obrazul drept. “ASTAZI, PRIETENUL MEU CEL MAI BUN M-A LOVIT PESTE OBRAZUL DREPT.” Te-ai astepta ca acesta din urma sa-l fi intors si pe cel stang? Nu, nu a fost asa, ci prietenul lovit peste fata, fara sa spuna nici macar un singur cuvant, s-a aplecat si a scris in nisip: Si-au continuat drumul impreuna si , intr-un tarziu,au ajuns la o oaza , unde au hotarat sa faca o baie. Cel lovit peste obraz si-a pierdut echilibrul si a alunecat spre partea maloasa, riscand sa fie inghitit in adanc,dar mana puternica a prietenului sau l-a tras afara. Dupa ce si-a revenit din spaima prin care trecuse,cu mana inca tremuranda,cel salvat a daltuit in piatra: ASTAZI PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MI-A SALVAT VIATA ! Prietenul care isi lovise cel mai bun prieten, l-a intrebat: -Cand te-am lovit peste obrazul drept, ai scris ce-am facut in nisip,iar acum, ca te-am salvat, daltuiesti in piatra. De ce ? Dupa cateva clipe de tacere, cel intrebat raspunse: Cand cineva te raneste,fapta lui ar trebui incredintata intotdeauna nisipului,de unde vantul iertarii o poate sterge,insa cand cineva iti face un bine , trebuie sa-i daltuiesti fapta in piatra,de unde nici ploaia,nici vantul n-o pot sterge niciodata. INVATA SA-TI SCRII DURERILE PRICINUITE DE ALTII IN NISIP, IN SCHIMB BINECUVINTARILE , DALTUIESTE-LE IN PIATRA! Unii spun ca n-ar fi nevoie decat de cateva minute ca sa descoperi un om minunat,ca-ti trebuie insa,in jur de o ora ca sa il apreciezi,o zi ca sa il iubesti; dar iti trebuie o viata intreaga pentru a-l uita. Probabil ca fiecare avem astfel de persoane in viata noastra.